Mă întreb cum ar fi să stăm unul în brațele celuilalt, să stăm pur și simplu într-o liniște caldă și perfectă, o liniște în care putem să ne auzim respirația și bătăile inimilor. O liniște confortabilă, în care simți că te dizolvi, dar nu-ți pasă, pentru că speri și crezi că și cel de lângă tine se dizolvă în liniștea asta și că o să vă găsiți acolo. Că o să vă regăsiți și culorile voastre se vor amesteca. Și o să regăsești culorile tale în el, dar o să absorbi și ce e diferit, tot ce nu ești tu, tot ce e doar el. Așa îmi închipui că e într-o liniște perfectă dintre două persoane. Îmi închipui că vrei să atingi tot ce găsești din tine în celălalt și tot ce este el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu