marți, 26 aprilie 2016

răni fără pansamente. galaxii purtând numele tău



Îți sorb galaxiile din ochi și nu mă mai satur.
Mă gândesc că te-aș putea iubi neîncetat mai multe primăveri consecutive. Până în primăvara când nu ar mai înflori ghiocei și nu ar mai răsări luna. Dar ghioceii vor înceta să înflorească doar când vom înceta noi să ne iubim. Cerc vicios? Mai degrabă cine cedează primii. Nu cedăm, nu? Ești cu mine?
Nu te văd nicăieri, dar vino mai repede!
Dinții mei vor să muște din tine. Și în noaptea asta rece sunt mai ascuțiți ca oricând. Știi ce greu e să îți tai limba în proprii dinți când nu ai din cine să muști? Doare ca o rană sângerândă. Te uiți peste tot și nu găsești niciun pansament.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu