marți, 26 aprilie 2016

răni fără pansamente. galaxii purtând numele tău



Îți sorb galaxiile din ochi și nu mă mai satur.
Mă gândesc că te-aș putea iubi neîncetat mai multe primăveri consecutive. Până în primăvara când nu ar mai înflori ghiocei și nu ar mai răsări luna. Dar ghioceii vor înceta să înflorească doar când vom înceta noi să ne iubim. Cerc vicios? Mai degrabă cine cedează primii. Nu cedăm, nu? Ești cu mine?
Nu te văd nicăieri, dar vino mai repede!
Dinții mei vor să muște din tine. Și în noaptea asta rece sunt mai ascuțiți ca oricând. Știi ce greu e să îți tai limba în proprii dinți când nu ai din cine să muști? Doare ca o rană sângerândă. Te uiți peste tot și nu găsești niciun pansament.



vineri, 15 aprilie 2016

ce ți-aș face?




Ți-aș tatua în palma stângă toate constelațiile pe care le știu.
Apoi te-aș iubi până s-ar șterge.




sâmbătă, 9 aprilie 2016

când iubirea se dezlănțuie la 2 metri de tine



Uneori realizezi ca îți lipsește iubirea doar atunci când o vezi dezlănțuindu-se la 2 metri de tine. Simți ividie, supărare. Pentru că inima ta nu se sparge în focuri de artificii ca inimile lor. Dacă ar fi bătut pentru altcineva în afara de tine, ai fi zâmbit văzându-i pe ei cum se iubesc. Dar pe tine te întristează atâta dragoste în jur.
Și e ok.
E uman.
Ești bine.




sâmbătă, 2 aprilie 2016

când umbrele noastre dansează



Când umbrele noastre dansează, simt stele umplându-mi plămânii, căci nu mai respir aer. Te respir pe tine, iar tu ești făcut din toate constelațiile mele preferate. Când umbrele noastre dansează, simt cerul strângându-mă strâns în răcoarea nopții sale, dar de fapt sunt brațele tale mirosind a nopți de mai. Când umbrele noastre dansează, simt o mie de licurici năstrușnici jucându-se prin părul meu, dar de fapt sunt degetele tale nestatornice. Și le sărut pe fiecare în parte și pe tine de o mie și una de ori.






P.S. în tabel la cartim găsiți multe scrieri interesante