sâmbătă, 29 august 2015

când doarme (Erick)



Port doar un maiou și cămașa lui. Fără nimic altceva. Fără chiloți. Fără agrafe în păr. Doar maioul meu și cămașa lui albă cu imprimeuri în două nuanțe de maro. Stau la masa mică de lângă fereastră și mă uit cum stropii de ploaie încă se preling pe geam, pe frunze, pe acoperișuri, pe stradă. E august, dar afară e un frig ca de început de septembrie. Nu vreau să ies din casă și totuși mă plictisesc. Aș vrea să se trezească mai repede, ca să-l iubesc iar. Dar doarme prea frumos ca să-l trezesc. S-a înfofolit bine sub pătură și-i aud respirația ca pe un tors blând de motan. Îmi amintește de Bagheera și brusc mi se face dor de casă. Amândurora le place să-și pună capul în poala mea, iar mie îmi place să-i mângâi. Cred că-i alint prea mult uneori, dar n-am ce-mi face. Așa sunt eu.
Mi-e dor de Bagheera și Erick tot nu se trezește. Nu, nu îl pot trezi, doarme prea frumos. Mai bine merg să-mi fac o cafea tare, fără zahăr. Iar apoi...apoi voi vedea. Poate se trezește Erick. Sau poate merg acasă. Nu. Se va trezi Erick și am să-l iubesc iar.  

Erick încă doarme, iar eu aproape mi-am terminat cafeaua. L-am privit pe el tot timpul cât am băut-o. Aș fi putut să mă uit pe geam, dar Erick e clar o priveliște mai bună. Ador părul lui răvășit pe pernă. Verdele pal al pernei și abanosul sunt o combinație tare plăcută. Nu prea mă pricep eu la culori sau design sau lucruri de acest gen, dar pur și simplu îmi place combinația asta. Apoi sunt sprâncenele lui care se încruntă ușor din când în când. Probabil visează. Mă întreb ce, mă întreb pe cine...Gura aia mică și frumoasă e însă ascunsă sub pătură. Fir-ar! Îmi place gura lui. Mai ales peste a mea. Sau sub ea. În fine, îmi place când buzele noastre își vorbesc prin atingeri. Da, asta sună mai bine. De fapt, uneori chiar nu e nevoie de prea multe cuvinte sau de cuvinte. E doar iubire. Și ne bucurăm de ea. Și cred că în momentele alea cuvintele sunt de prisos. Cred că nu poți face nimic mai bun decât să simți, să guști, să te bucuri. Fără analize, fără vorbărie. Nu știu de ce, dar îmi place Erick. Nu numai felul cum mă iubește Erick, ci el. În întregime. Încerc uneori să-mi explic de ce, dar renunț repede. Nu are rost. Ce mai contează de ce? Oricum m-am săturat de atâtea "de ce-uri". E aici, e cu mine, îmi place. Ce mai contează? Mereu am auzit în jur vorbe precum "Trăiește clipa" sau "Bucură-te cât durează". Și clipele cu Erick chiar îmi plac. Nu știu cât vor dura, dar îmi plac. Și mă bucur. Numai de s-ar trezi...

Nu sunt șanse. Doarme ca un motan gras și răsfățat(deși nu seamănă cu unul). Cred că voi ieși să-mi cumpăr ciocolată caldă. E numai bună pentru zile ploioase și pentru somnorosul meu Erick. Sau mai bine voi lua ceai verde. Da, plec după ceai verde și am de gând să zăbovesc pe lângă vitrinele magazinelor cât mai mult. Îmi place să fiu singură. Dar nu când îl văd acolo, la câțiva pași de mine, dormind ca un bebeluș. Nu. E prea tentant și chiar nu vreau să-l trezesc. Plec. Îl sărut pe frunte. Nu simte nimic. Caut cheile și îmi amintesc deodată că port doar maieul meu și cămașa lui. Fără chiloți, fără agrafe în păr, fără nimic altceva. Îmi trag repede niște haine, mă încalț și plec.
Pa, dragoste! Vin repede.

(va urma...)


scrieri cu cele 12 cuvinte îngroșate găsiți și în tabelul de aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu