luni, 1 septembrie 2014

Un cerc deschis


Simt uneori că mă învârt în cerc,
mergând fără țintă către niciunde,
dar perpetuu caut și încerc
să găsesc un tremur de secunde.

Viața e un cerc deschis,
viața ne duce unde vrea,
iar noi o ducem unde vrem.
Nu există drum închis.

Există ferestre și uși nedeschise încă,
Există primejdii fără poruncă.
Există un destin, dar este și visul...
sunt copii fără nume, 
și copiii ce-s visul.

Să rămân mereu copil într-un cerc deschis
e visul meu bun, fericirea desprinsă
din ochii galactici și din venele-mi calde,
dintr-un negru abis
sau dintr-un stilou aprins
ce plânge cuvinte pe suflet și-n gând.  


temă propusă de psi

2 comentarii:

  1. frumos vazut cercul din orbitele copilariei! iar metafora din ultimele doua versuri e argheziana facere a cuvantului plamadit in slova de foc faurita! bravo! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru feedback! :)
      Apreciez versurile lui Arghezi, îmi plac.

      Ștergere