vineri, 25 iulie 2014

în ploaie, de vorbă cu fericirea


Când plouă toamna sau iarna sau primăvara, tot ce vreau e să stau în casă, îngropată într-un fotoliu moale cu o cană cu ciocolată fierbinte pe care să-mi încălzesc sufletul și cu o carte captivantă care să mă facă să uit sunetul ploii bătând în fereastră sau contopindu-se cu asfaltul. Însă ploile de vară sunt diferite. Când plouă vara tot ce vreau e să ies din casă și să mă plimb prin perdeaua de stropi mari, ținându-te de mână. Să mergem încet spre câmpul cu maci de care ți-am vorbit. Să culegem măciulii multe, să amestecăm semințele cu apă de ploaie și să ne drogăm. Apoi să căutăm un loc cu maci mai puțin bătrâni, știi, încă înfloriți, mari și roșii ca nuanța inimilor noastre când bat una lângă cealaltă.  Și să ne iubim acolo, în câmpul de maci înfloriți. E tot ce vreau de la o ploaie de vară- A mă logodi cu fericirea!
Fiindcă am surprins-o adesea evitându-mă sau chiar fugind de mine, dar sub perdeaua unei ploi văratice știu că aș putea să discut cu ea fără înconjur. Și atunci i-aș explica faptul că un grăunte de zâmbet mi-ar reconstitui întreaga fizionomie a chipului, că e singurul arhitect ce îmi poate remodela exprimarea stărilor lăuntrice. I-aș spune fericirii că știu că are pistrui mulți câți florile de soc dintr-un mănunchi, și știu că nu vrea să împartă socata decât cu unii, pe când alții trebuie să se mulțumească cu apa plată. Dar eu, băutor fidel de apă plată, deși tac adesea învelită în picătura mea intrinsecă de melancolie, aș avea nevoie din când în când și de câte o floare de soc sau o frunză de mentă pentru puțină savoare, mai ales vara, când plutește căldură leneșă, plictiseală și singurătate. O lămâie acidă ar fi și mai bună dacă s-ar putea, să mă trezească din insolația beată în care mă aruncă o zi de iulie...
Dar până acum, deși au căzut câteva perdele de ploi din cer, nu am reușit să discut cu fericirea. Nici nu știu cum o fi arătând...Oare are corpul fusiform? Mai degrabă gândul fusiform? Îmi place să cred că are o gură frumoasă cu buze roșii, zâmbitoare, dar roșul acela cu o tentă discretă de corai. Cred că fericirea e capricioasă. Cred că ar apărea la convorbirea noastră deghizată într-o domnișoară șic. Cât mi-ar plăcea să o văd venind! Poate ar trebui să o caut eu fiindcă aștept și parcă aștept așteptarea! Trebuie să-mi confecționez poate niște catalige ca să am o imagine mai largă asupra zonei de unde ar putea veni.  Va vedea domnișoara aceasta șic că nu cunosc renunțare, nu încă. Fiindcă timp pentru fericire am, dar mai trebuie să-și facă și ea timp pentru mine... Și au fost zile în care și-a făcut și o astfel de zi capătă forma de  reminiscență frumoasă care îmi umblă uneori prin suflet și o implor să nu dispară, să stea cu mine mai mult, să adormim împreună și să visăm! Uneori sunt mai multe, dar pleacă prea repede. Și mă lasă iar singură. Și nu ar jertfi timp dacă ar rămâne. Timpul lor s-a dus, sunt amintiri, dar dacă ar rămâne le-aș conserva mai bine. Uneori mă întreb de ce tot ce e frumos fuge prea repede...până și reminiscențele acestea sufletești fac la fel. Cele frumoase fug, se retrag sau sunt doar tăcute, pe când cele negative persistă. Gândul infirm e mai gălăgios decât cel sănătos, frumos și constructiv.

- De aceea, tu, fericire năzdrăvană, ar trebui să renunți din când în când la jocul "de-a v-ați ascunselea". Eu cred că există loc pentru simbioză între noi, dar trebuie să cooperăm. Dă-mi un grăunte de zâmbet și îți voi arăta că pot să-ți dau un zâmbet din priviri!
Auzi? Cred că încă mai plouă. Dă-mi mâna și hai! Macii se scutură repede...Când se usucă perdeaua de stropi, ne putem întoarce încet spre casă, sub stele reci și cer senin. Eu pornesc într-o călătorie literară nocturnă, iar tu...tu ai face bine să mă iubești.


2 comentarii:

  1. Frumos textul :) Cum ai zis si tu, nu prea mai avem timp pentru noi, si bine ar fi daca ne-am logodi mai des cu fericirea pentru a ne rasfata timpul acesta al nostru :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Mi-ar conveni o logodnă permanentă cu fericirea, dar probabil e ocupată și cu alte persoane și nu își poate lua un astfel de angajament. Și totuși, poate fiecare are fericirea lui...

      Ștergere