duminică, 28 august 2016

de ce ești de negăsit?



De ce nu putem să citim împreună la lumina iubirii din noi? Sau să stăm îmbrățișați ascultând motanul nostru cum toarce? De ce nu putem să avem un motan al nostru, doar al nostru? Sau ibricul nostru de cafea? Sau cana noastră de ceai? O cană frumoasă, pe care o împărțim pentru că așa e mai frumos, să bem din aceeași cană, pe rând sau amândoi odată...
Așa e frumos...să împarți.
Noi de ce nu împărțim?
Aaa, da. Pentru că ești de negăsit.
Sau poate pentru că trebuie să te iubești pe tine însuți înainte să iubești pe altcineva...


sursa foto salome

joi, 25 august 2016

pulpe goale în iarbă cu maci



Mă așezasem în iarba moale și proaspătă cu fusta ușor șifonată. Te așteptam să vii să-mi dezgolești pulpele albe, să-mi  săruți cele 3 alunițe apoi să mă săruți mai mult, mai apăsat. În toate locurile posibile de pe picioarele mele și între ele, mai ales acolo. Dar tu mi-ai adus un buchet de maci timizi și după ce le-am smuls petalele cu dinții m-ai sărutat îndelung pe gură. Apoi mi-ai frământat pulpele cu degetele tale subțiri, dar nu ai mai găsit alunițile. Ți-am încolăcit gâtul cu picioarele iar tu mi-ai dat fiori mai îndrăzneți ca roșul macului. Mă lingeai cum își linge lupul prada înainte s-o devoreze. Și Doamne, cât îmi plăcea!  Ar fi putut să dureze un veac și tot aș mai fi vrut unul.




sursa foto wuian

duminică, 21 august 2016

într-o zi



Într-o zi nu voi mai găsi ceașca de cafea lângă tastatura incompletă a laptopului.
Într-o zi voi găsi o vază plină cu trandafiri lângă mașina de scris pe care mereu mi-am dorit-o.
O vază cu trandafiri și un bilet de la tine în care îmi spui că vii mai devreme acasă.
Pentru că într-o zi tu vei fi cafeaua mea, iar eu voi fi pisica ta sălbatică.
Pentru că într-o zi ne  vom întâlni și vom ști amândoi că ne plac trandafirii și pisicile obraznice.






sursă foto salome